In ultima perioada au venit foarte multi parinti ingrijorati de “coloratia neagra” descoperita pe dintii micutilor lor, drept urmare doresc sa va ofer sfaturi pentru a indeparta cauzele si efectele coloratiilor.

Apar de cele mai multe ori la dintii temporari , datorita unor bacterii cromogene, alimente, unele medicamente/suplimente, sau chiar ceaiuri.

Sunt descrise mai multe tipuri de coloratii: bruna, neagra, verde, portocalie. Cea mai frecventa este coloratia neagra ce apare in jurul coletului dintelui, etiologia ei nefiind cunoscuta in totalitate, studiile aratand ca e produsa de o bacteria cromogena.

Este si foarte aderenta de dinte si daca nu e indepartata in totalitate reapare. Partea “buna” este faptul ca, in general, copiii cu aceasta coloratie nu au carii, neexistand totusi vreo legatura intre cele 2 lucruri.

Uneori coloratia apare in santurile si fosetele molarilor de lapte si  trebuie indepartata pentru a ne asigura ca nu exista carii in acele locuri, de altfel predispuse aparitiei cariilor.

Este important de stiut ca fumatul pasiv are un rol important in colorarea dintilor, deoarece determina aparitia in fluidele tisulare, implicit si in saliva nefumatorului expus, a constituentilor fumului de tigara si a diferitilor metabolite. In timp, consistenta si aderenta acestor depozite cresc, iar culoarea vireaza spre maroniu-negru, prin impregnarea cu pigmenti din alimente sau cu hidrocarburi si nicotina ca la fumatori.

De asemenea calitatea si cantitatea apei au un rol decisiv in formarea coloratiei. Daca se foloseste apa din puturi, problema poate fi cauzata de concentratia ridicata de nitrati din apa, iar lipsa apei scade fluxul salivar.

In ziua de azi parintii tind sa inlocuiasca apa cu sucuri si apa minerala care fac mai mult rau. O saliva foarte vascoasa, suprasaturata în fosfati de calciu favorizeaza retinerea si aderarea resturilor alimentare pe suprafata dintelui si în spatiile retentive ale arcadelor dentare, generand conditii optime debutului proceselor carioase.

Coloratia bruna este si ea intalnita in mod frecvent la copii, in special la fete, pe suprafata dintelui in vecinatatea glandei salivare: molarii superiori si incisivii inferiori. Apar sub forma unor depuneri punctiforme, mici, ce descriu un contur colorat, in apropierea coletului sub forma unei linii subtiri, intunecate. Coloratia poate fi data de sulfatul feros si de microorganismele cromogene.

Se mai descrie in literatura de specialitate coloratia verde (verde-galben, verde-gri) localizata mai frecvent la dintii frontali superiori, la baieti si in general la copiii “respiratori orali” si cu tuberculoza. Este o coloratie aderenta de suprafata dintilor si pusa pe seama unor microorganism fluorescente.

Poate apare si coloratia portocalie, mai putin aderenta si se intalneste mai rar decat cea verde. Este localizata pe dintii anteriori si poate capata tenta rosu-caramiziu.

Ritmul de formare al acestor depozite depinde de: localizarea dintelui, variatii individuale ale fluxului salivar, natura alimentelor (probabil foarte multe dulciuri, sucuri acidulate), particularitatile   masticatiei si igiena.

Ca si tratament este indicat, ca dintii sa fie curatati periodic – prin periaj profesional/detartraj/airflow, nu numai din motive estetice. La coloratiile care se indeparteaza mai greu, se recomanda ca pasta sa fie uscata si suprafata dentara sa fie bine izolata.

E important sa fie utilizata si o periuta speciala mai abraziva. Este indicat ca la primele semne de aparitie a coloratiilor, copilasii impreuna cu parintii, sa se prezinte la medicul stomatolog pentru a preveni extinderea lor.